In urma cu cativa ani am inceput sa caut tot mai multe informatii despre spiritualitate, citind diverse materiale si vorbind cu oameni, mai mult sau mai putin interesati de domeniu. Incet, incet, am inceput sa particip la diferite cursuri de vindecare energetica si apoi sa incep sa lucrez. Si de atunci totul s-a schimbat. Am simtit responsabilitatea pe care o am fata de Viata si am simtit ca nu ma mai pot intoarce la Cine eram inainte. M-am cunoscut altfel si am inceput sa vad lumea cu alti ochi.
Toate aceste experiente mi-au deschis ochii, inima si mintea. Mi-am dat seama de limitele mele, de temeri, de Umbre… de cat de speriata eram sa-mi asum acest drum – al trairii Adevarului propriu, fara compromisuri, fara jumatati de masura si fara amanari.
Am inceput sa vad oportunitatile care imi apareau prin intermediul oamenilor cu care ma intalneam si prin intermediul relatiilor/situatiilor in care ma implicam – fiecare, un profesor desavarsit, chiar daca lectiile nu-mi placeau intotdeauna. Toate – ocazii extraordinare de a invata, de a creste, de a experimenta.
Apoi, am inteles cat de usor este sa te ratacesti pe “calea spiritualitatii” – indepartandu-te de Esenta, de Ceea Ce Esti cu adevarat. Cat de usor este sa te consideri superior celorlalti, mai bun decat ei intr-o lume nebuna, rea, urata, cruda.
Din fericire exista nenumarati oameni minunati, care simt chemarea autentica a Sufletului, care aud strigarea spre crestere si dezvoltare. Ei iti predau cu multa dragoste si daruire, in primul rand prin exemplul propriu, prin felul in care isi traiesc viata, ce inseamna curajul de a-ti asuma un demers atat de profund, dar si cat este de usor sa te iti pierzi drumul si busola interioara, daca nu esti dispus sa te uiti cu atentie si constienta la tine si la viata ta. Cat este de usor sa te imaginezi evoluat spiritual, mai presus de ceilalti, intr-o lume bolnava si urata si sa nu-ti vezi furia care mocneste tacut, sa nu-ti simti teama, tristetea si durerea din inima, dorinta de a fi iubit de cei din jur, acceptat asa cum esti; … si sa nu intelegi ca, de fapt, desavarsirea spirituala nu este altceva decat cautarea drumului catre Tine, catre inima ta, catre propriul Suflet.
Am inteles cat de usor este sa fugi de viata traita in acord cu Sinele tau, cu Adevarul tau cel mai inalt; in loc sa experimentezi si sa simti, sa judeci, sa critici, sa emiti reguli si principii. Si, astfel, alegi sa fugi de tine si de Sufletul tau… in cautarea caruia, de fapt, ai pornit. Caci, in final, totul presupune o alegere…
Inca invat ce inseamna umilinta, puterea de a accepta lumea ca fiind exact asa cum trebuie sa fie, de a accepta ca toti suntem la fel de buni si de valorosi, desi caile noastre pot parea extrem de diferite (la urma urmei, nu cunosc drumul, scopurile si lectiile celor din jur) . Si chiar mai mult decat atat, ca intreaga lume te exprima pe tine, conflictele tale interioare, zonele oarbe, Umbra, potentialul mai mult sau mai putin cunoscut.
Candva, probabil in vremuri imemoriabile, am decis ca vreau sa-mi asum cu totul acest demers – fara sa ma mai razgadesc, fara a-mi mai fi teama de riscuri, teama de a iesi din zona mea de confort, teama de necunoscut, de ce vor zice sau ce vor face ceilalti, teama de singuratate. Am trait multa vreme doar pe jumatate pentru ca uitasem Cine Sunt. Alegerea face parte din mine, parte integranta si nu ma mai pot preface (deja de cativa ani) ca nu exista.
Poate ca, intr-adevar, Viata ne alege pe noi, iar Calea se construieste pe masura ce pasim pe ea.
Important este sa ne re-amintim Esenta, Adevarul nostru suprem, Cine Suntem. Iar eu am inceput sa-mi amintesc.
Si Universul si-a schimbat culoarea.
Va multumesc tuturor, prieteni si profesori, in acelasi timp, si
va imbratisez cu drag,
Nicoleta